”Dacă
trăiesc în critică şi în cicăleală, copiii învaţă să condamne.
Dacă
trăiesc în ostilitate, copiii învaţă să fie agresivi.
Dacă
trăiesc în teamă, copiii învaţă să fie anxioşi.
Dacă
trăiesc înconjuraţi de milă, copiii învaţă autocompătimirea.
Dacă
trăiesc înconjuraţi de ridicol, copiii învaţă să fie timizi.
Dacă
trăiesc în gelozie, copiii învaţă să simtă invidia.
Dacă
trăiesc în ruşine, copiii învaţă să se simtă vinovaţi.
Dacă
trăiesc în încurajare, copiii învaţă să fie încrezători.
Dacă
trăiesc în toleranţă, copiii învaţă răbdarea.
Dacă
trăiesc în laudă, copiii învaţă preţuirea.
Dacă
trăiesc în acceptare, copiii învaţă să iubească.
Dacă
trăiesc în aprobare, copiii învaţă să se placă pe sine.
Dacă
trăiesc înconjuraţi de recunoaştere, copiii învaţă de ce este bine să ai un
ţel.
Dacă
trăiesc împărţind cu ceilalţi, copiii învaţă generozitatea.
Dacă
trăiesc în onestitate, copiii învaţă respectul pentru adevăr.
Dacă
trăiesc în corectitudine, copiii învaţă să fie drepţi.
Dacă
trăiesc în bunăvoinţă şi consideraţie, copiii învaţă respectul.
Dacă
trăiesc în siguranţă, copiii învaţă să aibă încredere în ei şi în ceilalţi.
Dacă
trăiesc în prietenie, copiii învaţă că e plăcut să trăieşti în
această lume.
Dacă
sufletul tău este senin, copilul tău va câştiga pacea minţii.”
scris în
1954 de Dorothy Law Nolte, scriitoare şi consilieră de familie,
născută în 1924, care prin acest poem simplu, citit şi luat în serios de milioane
de părinţi din întreaga lume a reuşit să aducă o lumină clară asupra modelelor
familiale implicate în dezvoltarea personalităţii copiilor
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu